vineri, 26 martie 2010

vocea ta

28 februarie 2010

Nu vreau să ascult nimic altceva

decât sunetul vocii tale

plouându-mă fără-ncetare

cât e ziua de lungă

şi noaptea de scurtă

În braţele tale.

miercuri, 24 martie 2010

frati si surori

4 martie 2010

Omului i s-a dat un trup

pentru că avea o înclinaţie excesivă pentru exagerare

pentru a asculta universul se transforma într-o ureche uriaşă

pentru a mirosi pământul proaspăt creat a devenit Nas

pentru a privi cerul a explodat în mii de ochi

şi nu se mai putea aşa

Dumnezeu a hotărât să strângă toate aceste curiozităţi

într-una singură şi, pentru ca Omul să nu piardă controlul,

I-a dat o inimă prin care să-I vorbească

De aceea, când mă uit la stele,

mă gândesc că sunt ochii unor făpturi necreate,

fraţii şi surorile mele

despre tot felul de sporturi

4 martie 2010

în ultima vreme sporturile mele preferate sunt

zborurile nocturne printre cuvinte

mersul în vârful picioarelor printre emoţiile proaspete

scufundările la mare adâncime printre sentimente

Desigur, nu stăpânesc încă nici unul îndeajuns de bine

dar mă antrenez conştiincios în fiecare zi

Cel mai greu a fost începutul, până când mi-au crescut

organele de simţ pentru ele

Aproape am uitat cum trăiam înainte dar nu-i nimic,

oamenii s-au obişnuit să vadă numai hainele mele

şi încă nu speri pe nimeni

Deşi într-adevăr uneori e ciudat să mă uit la mine

ca la o fiinţă complet necunoscută

dar îndeajuns de plăcută

cât să ştiu că sunt

pe drumul cel bun

organul cuvintelor

4 martie 2010

Din când în când pot să simt puterea cuvintelor: unele sunt moi şi catifelate iar altele sunt aspre, tăioase.

Sunt absolut sigură că există un organ special pentru cuvinte la fel cum ochiul este pentru văz, nasul pentru miros, limba pentru gust; undeva între inimă şi gât există acest organ care nu are nici o legatură cu lumea simţurilor comune dar mai ales nu are nici o legătură cu creierul nostru, mai degrabă cu universul.

gradina mea

4 martie 2010
Am un gând care nu se lasă prins în cuvânt.
Am alergat după el un timp
Dar el s-a facut mic, mic
şi s-a transformat într-o piatră
Am mai multe ca el.
Am câteva gânduri-fluturi
Şi nişte alte gânduri-păsări
Dar cele mai multe au prins rădăcini.
Am o grădină întreagă
dar nu am trotuare şi nici felinare
pentru că în aşteptare
îmi place să simt iarba
crescându-mi printre degetele de la picioare
Iar când vei veni
până şi pietrele mele vor înflori

marți, 16 martie 2010

m-am îndrăgostit pătimaş

9 martie 2010

Îmi împrumuţi, te rog, un pic umbra ta?
am nevoie să-mi dea de veste, să-mi "ţină de 6", să mă anunţe
când se apropie primăvara
căci anul acesta
m-am îndrăgostit pătimaş
de iarnă
şi nu m-am iubit destul în nămeţi arzători,
jarul din mine încă e viu,
se tăvăleşte sălbatic cu viscolele
clătinând munţii în infernale preludii,
degetele mele chiuie-n tandreţi arzătoare
cu gerul,
părul meu urlă.
Ochii mei au căzut in inima
de acolo-mi saruta cu priviri hamestite
sangele alb de iubire
rascolindu-mi trupul
ca o furtuna de gheata.
Te rog, imprumuta-mi putin umbra ta
sa-mi dea de veste cand se apropie primavara
sa stiu si sa fug si sa ma ascund
intr-o crevasa, adanc, in viscerele iernii
urland
eu si patima mea neostoita de-un singur anotimp.
Nu, anul acesta NU vreau sa vina primavara.
NU vreau sa incoltesc
Nu vreau frunze, nici flori, nici culori.
Vreau ca iarna sa-mi ceara indurare,
sa mi se arunce la picioare, sa ma implore
sa o las sa se duca.
Caci daca iarna aceasta cumplita
nu a reusit sa imi puna zabale
iti poti imagina oare
cam de ce-as fi in stare
cand va veni primavara?


luni, 15 martie 2010

trupul meu a fost facut pentru tine

10 martie 2010

de când te-am cunoscut am ştiut
că trupul meu a fost făcut pentru tine
că toate cuvintele mele sunt o răsplată pentru cât de frumos poţi să iubeşti
că timpul nostru e prea scurt să-l irosim căutându-ne în alţii
că a râde împreună face să înflorească stelele
că nu există magie mai mare decât aceea de a mă recunoaşte zi de zi în privirile tale.

Cheama-ma

10 martie 2010

Cheamă-mă

să-ţi veghez răsăritul

să te trezeşti cu mine în braţe

să ascultăm împreună cum se crapă de ziuă,

cum aşternuturile troznesc si se mistuie

în focul dezlănţuit de trupurile noastre îndeajuns de tinere

cât să aprindă un soare.

prea tarziu

13 martie 2010
simt aceasta durere ca pe-o funie

care se-nalta spre cer si ma spanzura

trupul meu se balangane

ochii mei plang

lacrimile se-nfig in pamant

ca niste cioburi de sticla

iar durerea mea urla

de atata iubire

nespusa

la timp

vineri, 12 martie 2010

semne

3 martie 2010

atât de multe semne în jurul meu ...

cântece şi păsări

mirosuri şi flori

dezmierdări şi vânturi

zâmbete şi ploi

faţă-n faţă

Noi

ca un copil bosumflat

28 februarie 2010

Astăzi ai plecat ca un copil bosumflat

şi nu am înţeles de ce te-ai supărat.

Am numărat clipele petrecute-mpreună

de două ori

şi n-am ascuns nici una de tine

Ţi-am arătat în fiecare zi dinţii mei albi

şi ai spus că îţi place râsul meu.

Făcând tot felul de lucruri

ţi-am arătat părul de pe tot trupul

Şi apoi,

am mers la plimbare.

E drept că am lăsat la soare

aşternuturile pictate cu sarea

ultimei nopţi

ca să vadă toţi

că nu e omenesc

cât de mult te iubesc.

Greşesc?

invitatii la petrecere

28 februarie 2010

Anul acesta nu am invitat copacii

la petrecerea mea

fiindcă fac prea multă gălăgie:

zgomotul vântului prin frunze

cântecul păsărilor pe crengi

sunetele fructelor care se coc

Nu, anul ăsta nu pot.

Anul ăsta vreau să invit numai pietre

fiindcă ele s-au copt mai demult.

Ele ştiu cum pot să ridic durerea din pântec

şi să o scot din suflet

prin cântec

privirile ca niste coarne pufoase


                           28 februarie 2010

Privirea ta m-a făcut să-nţeleg
că Exist
Râsul tău a făcut să mi se îmbujoreze
celulele Sângelui
şi privirile să înceapă să-mi crească
cu mirare spre lume
ca nişte coarne pufoase
Atingerea ta mi-a spart omoplaţii
din care au explodat enorme
primele mele aripi
Şi-am nins cu pene şi puf
magic
peste inima vrăjită
de respiraţia ta în respiraţia mea

cuvintele spuse pentru ultima oară

28 februarie 2010

am uitat

cât de tare pot să doară

cuvintele spuse pentru ultima oară

de aceea,

ia tot ce vrei înapoi

dar lasă firavă o punte-ntre noi

ca secunda sfâşietoare de dor

să nu moară

în tăcere eternă

şi-amară

o alta cearta

28 februarie dimineata

Astăzi am învăţat un joc nou:

am început să ţipăm unul la altul

până când ferestrele s-au spart

florile şi-au astupat urechile

soarele s-a ascuns în nori

iar între noi

s-a închis o poartă.

Jocul ăsta se numeşte ceartă.

Hai să nu-l mai jucăm niciodată.

o cearta


astăzi ne-am certat
cuvintele noastre de sticlă
s-au ciocnit şi s-au spart
iar cioburile lor ascuţite
ne-au intrat adânc în orbite. 
încet, iertarea ne plânge
cu lacrimi de sânge.


imagine realizata de  www.dipse.ro/ionut

gustul buzelor tale

27 februarie 2010
nu m-ai sărutat niciodată

ştiind c-ai să mă pierzi

şi-mi lipseşte

gustul încărcat de lacrimi şi foc

al buzelor tale

fără cuvânt de adio

pe ele

Aminteste-ti

27 februarie 2010

Aminteşte-ţi când m-ai văzut zburând prima dată

Ca o nălucă ciudată

peste multimea aceea de oameni

peste hârtiile, pixurile, cravatele şi fustele lor

ca o melodie subţire

îmbrăcată în hainele cuvintelor prea largi

ale unei chemări inocente

la dragoste

iarta-ma

27 februarie 2010

Iartă-mă

Iartă-mă dacă nu am ştiut să iubesc până la capăt

Iartă-mă dacă nu am putut să mor înaintea ta

Iartă-mă pentru toate cuvintele dezlânate sau triste sau nezise

Iartă-mă pentru jumătăţile de îmbrăţişare

pentru toate zilele cu soare în care

nu ţi-am spus cât de mult te iubesc

nu ţi-am spus mulţumesc

nu ţi-am spus că trăiesc

pentru tine

Despre nori

                                   26 februarie 2010
Am început să visez nori
Nori de toate formele şi culorile
Nori dulci şi săraţi
Nori pictaţi
pe cerul sufletului meu
de sărutul tău cald
 
 
imagine realizata de Simona Manolache

Mi-am pierdut urma


                              26 februarie 2010

Mi-am pierdut urma.
Era în ea atâta iubire
Ca nu-ncetez să o caut.
Străină sunt de-atuncea de mine
Ca un trup fără umbră
Ca o umbră
Ce-n trup şi-a pierdut inocenţa
de-a crede
că urma lăsată în
nisipul inimii tale
va dura
peste Timp.

esti sau nu esti?

26 februarie 2010
e atâta dezordine

în camera atâta de goală

fără tine

eşti oriunde privesc

şi totuşi nu eşti

canapeaua are forma corpului tău

scaunelor li se topesc picioarele

după tine

covorul e palid fără râsul tău colorat

perdelele-s veştede şi cărţile fleşcăite

mi se scurg printre degete

şi e frig

e atât de frig fără tine

aş vrea să te strig

dar am uitat cum te cheamă

am uitat că mi-e dor

sufletul meu e pustiu

sufletul meu e gol

fără tine.

pari a fi

oriunde privesc

şi-ti zâmbesc

dar nu înţeleg de ce

ferestrele mele au gratii

şi nu pot să arunc

după tine

nici măcar o privire

nu înţeleg de ce tac

nu înţeleg nici de ce nu am umbră

şi faţa asta prelungă nu o văd

în nici o oglindă.

ce ciudat să fi prins

într-o inimă goală

când iubirea ta e afară

Ai venit in oras

26 februarie 2010

Dimineaţă ai venit în oraş

Corpul meu a simţit şi-a ţipat

Neîntrebat, nechemat.

Mâna mea s-a întins

Şi-a atins

O mireasmă de vânt

Cu gust de sărut

Despletită plutind

Şi cu poftă zâmbind

www.dipse.ro/ionut/

Ingerul meu

                                                                                           25 februarie 2010
imagine realizata de Ionut Dipse www.dipse.ro/ionut

Îngerul meu seamănă cu mine. Cu siguranţă e cam la fel de înalt, trebuie să aibă cam aceeaşi formă a feţei, aceeaşi culoare de păr şi aceeaşi blândeţe în ochi. Da, sunt sigură că îngerul meu seamănă cu mine. De câte ori te-ai trezit noaptea în somn şi ţi s-a părut că mă vezi lângă tine? Dar pe străzi, printre oameni, de câte ori ai simţit că tocmai m-ai pierdut din priviri? Dar în parcuri sau în avioane sau doar în clipele de însingurare cum te-ai surprins uitându-te după mine ştiind că nu sunt, că nu pot fi şi totuşi ... da, aşa am crezut şi eu: năzăriri!
Până-ntr-o seară
Când îngerul meu a început să doară
De dor
Şi atunci am ştiut că începutul şi sfârşitul se nasc împreună, că se cunosc.
Şi de aceea, in lume, totul şi toate sunt cu un rost.

Un vis care ninge

21 februarie 2010

Am un zâmbet care nu se lasă zâmbit

Am un gând care nu se lasă gândit

Am o emoţie care nu se lasă trăită

Şi o iubire care nu se lasă iubită.

Am un Vis!

cu rădăcini şi picioare

cu păsări, cu aripi, cu fructe, cu boare

de vânturi şi cânturi în zările-i dulci

cu nori şi cu stele

cu comete prin ele

cu uimiri,

cu presimţiri de-mpliniri

şi tăceri

Dar asta-a fost ieri.

Azi e iarnă iar visul mă ninge

şi-n zori de amiază

mă trăieşte cu vrajă.

Infinit

20 spre 21 februarie, noapte si ceata

M-am întins alături de tine

fără gânduri, fără aşteptări

fără atingeri, fără priviri

ca un egal

la sfârşitul unei întâlniri de viaţă.

Apoi ne-am apropiat

şi ne-am împletit mâinile

în semnul iubirii.

un vis ...

februarie 2010, noaptea

Am deschis uşa-ncet

Şi-am intrat în vârful picioarelor.

Stelele atârnau de tavan

suspendate cu fire lungi de lumină

şi nu existau pereţi

Fluturi multicolori zburau

în acest înăuntru-afară

strălucind cald

Sentimentele se înălţau ca nişte

stalagmite translucide

îndrăgostite

de îngerii mei

......

Intr-o asteptare

19 februarie 2010

Aş putea alege să fiu în ceva de care nu te-ai putea despărţi niciodată: în culoarea părului tău, în căscatul de dimineaţă, într-unul din zâmbetele tale sau din multele plăcut-enervantele ticuri ...

Dar am ales să fiu în golul frământat din stomac, în respiraţia tăiată, în strângerea inexplicabilă de inimă, în neliniştea aceea care-ţi întoarce privirea departe de toate, într-o aşteptare nelămurită şi emoţionată a unei bucurii ... care nu mai vine.

dezbracandu-ma

18 februarie 2010, seara

Eu

am încetat să zbor peste tăcerile tale, peste privirile tale, peste rănile tale

Eu

am încetat să mor odată cu fiecare suspin al tău

Eu

am încetat să te iubesc.

abia atunci

Eu

am descoperit că a nu iubi înseamnă de fapt a muri câte un pic zi de zi

am înţeles că suspinul e o punte spre dăruire

abia atunci

Eu

mi-am întors sufletul pe toate părţile

şi

am ales ca dezbrăcându-mă de mine,

să mă bucur în tine

Infinit

de iubire.

Emotie fosforescenta

noaptea de 10 spre 11 februarie 2010
Pot să simt ca pe un râu de foc cum intră în fiinţa mea cuvintele

prin poarta inimii mele şi se scurg prin mine năvalnic

explodându-mi în vârful degetelor.

Pot să simt ca pe o fâlfâire fosforescentă Emoţia

traversându-mi discret trupul de noapte al sentimentelor comune.

Pot să simt nevoia de a Fi în iubire

ca pe un stâlp de foc

în interiorul graniţelor pâlpâinde ale vieţii mele,

cu veneraţie şi recunoştintă.

Pot să simt, să cuprind, să ating

pur si simplu Fiind.