1 mai 2010, sambata la amiaza
„Hai sa ne jucam" mi-ai spus
Am inceput sa rad „Bine, dar fii atent!
S-ar putea sa-ti fac un copil!"
"Da, vreau!" ai spus
„Sau poate doi, am ras eu iar,
si s-ar putea sa fie nevoie
sa schimbam jocul,
sa ne jucam de-a oamenii mari
si s-ar putea sa nu ne placa"
„Ba nu, noi vom ramane mereu copii"
mi-ai promis
si ce bine ca dintre noi doi
macar unul a reusit
sa-si tina promisiunea
ca sa impacheteze bucuria
in baloane de hartie creponata
pe care sa le umfle cu mirari colorate
si sa le arunce in aer
ca pe niste bule de sapun cantatoare
iar bucuria sa se sparga
in privirile noastre stralucitoare
si indragostite
de miracol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu