Sunt momente in care ma simt impacata cu mine iar lucrurile redevin tangibile, solide, familiare. Recunosc tot ceea ce am invatat sa recunosc: reperele lumii. Si totusi ... Ating cu privirea, cu mana, cu sufletul tot ceea ce ma inconjoara si ma intreb. Cum?
Cum e posibil ca o simpla vibratie sa anulete tot iar lumea cunoscuta sa-si piarda brusc conturul?
Totul pare atat de real si totusi este atat de nesigur. Un gand, un singur gand, un sentiment poate surpa intreaga lume cunoscuta si poate naste alta in care nu exista nimic din ce era. Si atunci ... cei chibzuiti se-ntorc. Raman putini. Cativa aleg sa penduleze, fara incetare, intre mai multe lumi pastrand-o pe aceasta ca reper. Calatorii! Nu trebuie sa iei nimic cu tine. Ai nevoie de un sentiment indeajuns de puternic prin care sa te desprinzi si in oceanul caruia sa te arunci cu voluptate, cu disperare, cu foame de necunoscut. si-apoi in altul si-n altul si-n altul.
Lumi dupa lumi peregrinand inveti sa decantezi, sa devi tot mai fluid cu fiecare alegere.
De data aceasta, dintre sentimente, eu am ales iubirea.
Inainte de toate ne-adulmecam puterile sa stim de suntem pe masura.
Si-apoi, de-alegem sa ramanem impreuna, plecam spre nou taram.
Acasa, las doar chipul cunoscut si trupul, sa-mi tina locu-n ochii lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu