joi, 11 februarie 2010

încalecă-mă

Mi-ai spus:
Incaleca-ma ca pe-un bidiviu
Ca-n poarta altadata
n-am sa-ti viu
Si-om cauta si om zbura
In supte inaltimi de stea. Si-apoi,
Ne-om prabusi sfarsit
Intr-un abis nemarginit
De dor.
Publicat de la
Etichete:

Un comentariu:

idei.desculte spunea...

hm...mai degraba un fluture-bidiviu. cu ochii mari, foarte mari. in care sa se oglindeasca pasarile si ispitele si dorurile. spuse sau nespuse.

6 martie 2010 la 12:46

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)