nu pot sa spun cum a-nceput
ca ma durea si gandul
de dorul tau cel crud.
Teseai cu staruinte
tentacule de ganduri
si mreje de dorinte
si lumea toata se topea
in multa, grea, privirea ta.
Dar pot sa spun cum s-a sfarsit.
La inima furtunii zambind nemarginit
un camp de noapte-am semanat
cu alta viata.
Si-o iarna-adanca am chemat
si-n mantia-i am ingropat
iubirea ta de gheata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu