6 martie 2010
Azi noapte îmi era atât de dor de tine
încât voiam să te îmbrăţişez cu coastele mele
dar ele s-au transformat în stele
înghiţind nebuloase, galaxii,
lumi şi comete fără pereche
Tremurând
în zori m-am trezit cu tine în gând
uimită fericită iubind
constelaţii întregi
şi întregul pământ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu