4 aprilie 2010, Paste
Am lasat respiratia sa o ia inaintea vorbelor
A vorbelor care-mi muscau limba si incercau
sa-mi sparga dintii cu salbatica furie
si mi-am imaginat ca ne plimbam impreuna,
de mana, pana cand am simtit iarba
impletindu-se cu pasii nostri
si pamantul dezlegandu-ne de juraminte
Abia atunci te-am putut privi in ochi fara sa-mi fie teama
ca privirile tale ma vor zgaria ca niste maracini uscati
Abia atunci am putut din nou sa iti zambesc
Abia atunci am putut sa-mi amintesc
cat iubesc impacarea de dupa fiecare cearta
Si, hai, saruta-ma odata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu