marți, 9 martie 2010

Ca un balaur

Te-am privit dormind si, dintr-o data, mi s-a facut nespus de frica. Parca erai un balaur enorm. Linistit si tacut trupul tau respira profund si era atata putere in jur. As fi vrut sa te trezesti si sa-mi vorbesti cu glas cunoscut dar, dintr-o data, totul a devenit atat de placut. Fara cuvinte, fara priviri ucigatoare si fara rasul tau fioros, puterea ta era-n puterea mea. Te-am mangaiat intai cu zambetul, apoi cu respiratia calda, cu mirosul, cu privirea, cu uimirea, cu sarutul ... pe tot trupul. Esti plin de mine acum. M-am ridicat odata cu zorii si m-ai surprins plecand. Ramai pe loc. Am sa revin curand.

Niciun comentariu: