marți, 16 martie 2010

m-am îndrăgostit pătimaş

9 martie 2010

Îmi împrumuţi, te rog, un pic umbra ta?
am nevoie să-mi dea de veste, să-mi "ţină de 6", să mă anunţe
când se apropie primăvara
căci anul acesta
m-am îndrăgostit pătimaş
de iarnă
şi nu m-am iubit destul în nămeţi arzători,
jarul din mine încă e viu,
se tăvăleşte sălbatic cu viscolele
clătinând munţii în infernale preludii,
degetele mele chiuie-n tandreţi arzătoare
cu gerul,
părul meu urlă.
Ochii mei au căzut in inima
de acolo-mi saruta cu priviri hamestite
sangele alb de iubire
rascolindu-mi trupul
ca o furtuna de gheata.
Te rog, imprumuta-mi putin umbra ta
sa-mi dea de veste cand se apropie primavara
sa stiu si sa fug si sa ma ascund
intr-o crevasa, adanc, in viscerele iernii
urland
eu si patima mea neostoita de-un singur anotimp.
Nu, anul acesta NU vreau sa vina primavara.
NU vreau sa incoltesc
Nu vreau frunze, nici flori, nici culori.
Vreau ca iarna sa-mi ceara indurare,
sa mi se arunce la picioare, sa ma implore
sa o las sa se duca.
Caci daca iarna aceasta cumplita
nu a reusit sa imi puna zabale
iti poti imagina oare
cam de ce-as fi in stare
cand va veni primavara?


Niciun comentariu: