Poti alege cum sa-ti traiesti viata: suspendat deasupra intelegerii comune sau ca un banut in aceeasi punga. E bine de stiut ca fara constringeri alegem – toti, aproape fara exceptie – calduta, banala, mediocra, sarbatoarea salvatoare a normalitatii. Fascinati, ingroziti, iremediabil atrasi de energia in forma ei pura ne convertim lumina intr-un tipar care nici macar nu ne apartine.
Dar de ce? De ce sa fim normali? De ce?
Simti ca traiesti numai atunci cand sufletul tau atinge infinitul.
Simti ca respiri numai atunci cand ramai fara respiratie, suspendat.
Simti ca plutesti numai atunci cand totul dispare in jurul tau.
Si atunci pentru ce, de ce sa fim normali?
Cand lumea de dincolo de normalitate reprezinta firul magic. De ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu