26 februarie 2010
e atâta dezordine
în camera atâta de goală
fără tine
eşti oriunde privesc
şi totuşi nu eşti
canapeaua are forma corpului tău
scaunelor li se topesc picioarele
după tine
covorul e palid fără râsul tău colorat
perdelele-s veştede şi cărţile fleşcăite
mi se scurg printre degete
şi e frig
e atât de frig fără tine
aş vrea să te strig
dar am uitat cum te cheamă
am uitat că mi-e dor
sufletul meu e pustiu
sufletul meu e gol
fără tine.
pari a fi
oriunde privesc
şi-ti zâmbesc
dar nu înţeleg de ce
ferestrele mele au gratii
şi nu pot să arunc
după tine
nici măcar o privire
nu înţeleg de ce tac
nu înţeleg nici de ce nu am umbră
şi faţa asta prelungă nu o văd
în nici o oglindă.
ce ciudat să fi prins
într-o inimă goală
când iubirea ta e afară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu