Aş putea alege să fiu în ceva de care nu te-ai putea despărţi niciodată: în culoarea părului tău, în căscatul de dimineaţă, într-unul din zâmbetele tale sau din multele plăcut-enervantele ticuri ...
Dar am ales să fiu în golul frământat din stomac, în respiraţia tăiată, în strângerea inexplicabilă de inimă, în neliniştea aceea care-ţi întoarce privirea departe de toate, într-o aşteptare nelămurită şi emoţionată a unei bucurii ... care nu mai vine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu