Astazi lumea a inceput cu o mare tacere. Stau suspendata in intuneric si ascult valurile linistii. Oamenii sunt cuminti ca niste seminte in culcusurile lor si ma simt eliberata de toate gandurile lumii. Cu fiecare respiratie ma invadeaza preplinul de zbor si toate legaturile mele se desfac. Nu am nici o teama, nici o curiozitate. Doar liniste, implinire, preaplin. Sunt parte din noapte: un vultur tacut de umbre si lumina. E doar zbor mai presus de nevoi, sentimente, inteles. Traim robi ai unei lumi pe care nu o intelegem nici macar in parte, in labirinturi de reguli si hatisuri de oameni. E suficienta vointa sa te ridici si sa pleci, fara regret si fara durere. Inteleg ca suntem purtatori ai unei sabii de foc; ca fiecare om este eliberatorul sau propriul temnicier. Inca nu stiu de ce ne nastem si de ce murim dar stiu ca atat timp cat suntem aici putem face lucruri minunate si putem atinge cu spiritul nostru spiritul infinit din care suntem parte iar constiinta noastra se poate aprinde ca o torta. Inca zbor si vad oamenii ca pe niste focuri mici, aproape stinse. Din loc in loc, cate un vis elibereaza timid cate un spirit spre intelesuri mai presus de gand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu